articolul 53
1. Limitarea libertății este de a stabili o instanță condamnat aplică următoarele restricții: Nu lăsați locul de reședință (ședere), la un anumit moment, nu merg la anumite locuri situate pe teritoriul municipiului, nu să călătorească în afara teritoriului municipiului, de a nu participa locul de desfășurare în masă și a altor evenimente, și nu să se angajeze în aceste activități, nu se schimbă locul de reședință sau de ședere temporară, locul de muncă și de formare (sau) fără acordul organului specializat de stat care supervizează condamnați care deservesc pedeapsa de reținere de libertate, în cazurile prevăzute de legile din România. Instanța impune o taxă pe condamnatul să fie o agenție specializată a statului care supervizează condamnați care deservesc pedeapsa de reținere de libertate un-patru ori pe lună pentru înregistrare. Stabilirea unei instanțe condamnat restricții privind schimbarea domiciliului sau a reședinței fără acordul organului de stat specializat a spus, precum și de a călători în afara teritoriului municipiului în cauză este necesară.
3. În timp ce restricțiile de difuzare privind libertatea instanței cu privire la propunerea organului de stat specializat care supraveghează condamnații care deservesc pedeapsa de reținere de libertate, poate revoca sau completează parțial restricțiile stabilite anterior condamnate.
4. Supravegherea persoanelor condamnate care deservesc o restricție a libertății, se efectuează în modul prevăzut de legile penale din România, și emise în conformitate cu ea acte normative ale organelor executive federale autorizate.
5. În caz de evaziune rău intenționat de către condamnatul servindu restrângerea libertății, desemnat ca principala formă de pedeapsă, instanța de judecată cu privire la propunerea organului de stat specializat care supraveghează condamnații care deservesc pedeapsa de reținere de libertate, poate înlocui partea neexecutate a pedepsei a ratei de muncă forțată sau închisoare de un singur zi de muncă forțată pentru două zile de restricționare a libertății sau de o zi în închisoare timp de două zile de detenție.
6. Limitarea libertății nu este numit de către cetățeni, militari străini, apatrizii și persoanele care nu au nici un loc permanent de reședință pe teritoriul România.